Apartament în regim hotelier

“Un om normal la cap nu s-ar băga în așa ceva” spuneau vecinii atunci când am preluat proiectul de reconfigurare, amenajare și… reînviere a spațiului aflat într-o avansată stare de degradare. Dar am văzut potențial uriaș în apartamentul părăsit de mulți ani, aflat într-o clădire istorică. Și am scos tot ce era mai bun din el.

A devenit un apartament în regim hotelier cu 1,5 dormitoare, dispus pe două nivele. Cu dormitorul principal, mica bucătărie dotată cu tot ce ai nevoie și baia de serviciu la parter, iar la subsol o mică încăpere de jocuri/ relaxare/ dormitor împreună cu baia principală dotată cu duș.

Acum nu se mai vede dar subsolul a fost o adevărată provocare inginerească: am dublat pereții existenți pentru a realiza o “perdea” de aerisire naturală între ei; am îndepărtat total umezeala din sol prin realizarea straturilor succesive de nisip compactat, pietriș și izolație; am realizat un întreg sistem de drenaj care să conducă eventualele urme de inundație spre pompa încastrată în sol și am reconstruit bolta după o tehnică tradițională, folosind pentru asta doar cărămidă realizată manual, arsă într-un sat din județul Brașov.

Parterul a fost păstrat așa cum era original, folosind fiecare colțișor și fiecare nișă în perete. Cărămida bolților am curățat-o și re-rostuit-o apoi am vopsit-o în alb. Acolo unde cărămida era crăpată sau lipsă, am avut grijă să întregim puzzle-ul și să redăm spațiului frumusețea de altădată. Pereții i-am tencuit din gletieră pentru a le da o tentă unică.

La fel de unic este și mobilierul, realizat în mare parte din lemn recuperat de la o șură veche de peste 100 de ani. Cu scândurile recuperate, prelucrate și tratate, am îmbrăcat polița patului și structura de lemn ce înconjoară toaleta de serviciu. Două bârne au devenit piciorul patului. Lângă pat am pregătit și colțul în care valizele se vor odihni, iar costumele vor atârna pe umeraș.

Mobilierul de bucătărie este realizat exact atât de auriu pe cum l-am desenat, având și spații suficiente de depozitare pe lângă mini frigiderul, plita electrică și mașina de spălat haine cu uscător inclus. Am vrut să plutească așa că parțial plutește, fiind strijinit pe cele două laterale de lemn, vopsit cu o culoare zgrunțuroasă adusă din Franța, special pentru asta.

Atunci când ai chef de relaxare, îți poți întinde picioarele pe perna groasă, acomodată în locașul de sub geamul ce dă spre curtea interioară. Aici se servește și micul dejun, pe o masă recondiționată și readusă la viață. Tot readuse la viață și tot din podul bunicii, am reușit să transformăm două fotolii pe care săream în copilărie. Le-am curățat bine, le-a tapițat cu stofă verde, le-am vopsit alb și le-am pus înapoi eticheta ștampilată cu data de 6 septembrie 1974, data scrisă pe buletinul de control al calității realizat înainte de a ieși pe poarta fabricii de prelucrare a lemnului din Brașov. Dar văzându-le cum arată acum, nimeni nu o să le știe vârsta.

Punctul central al întregului apartament este scara metalică pentru care am prelungit șantierul cu mai mult de un an peste termenul inițial prevăzut. Și nu pentru că s-ar fi întâmplat ceva anume cu șantierul dar dacă tot a venit pandemia peste noi și turiștii oricum nu ar fi vizitat Sibiul, am preferat să găsim o firmă care să realizeze scara așa cum am desenat-o în etapa de proiect, fără a ne cere “compromisuri” care să ducă la simplificarea muncii. Am umblat la multe firme specializate în prelucrarea metalului, ce-i drept, dar au meritat toate discuție pentru că așa am reușit să respectăm fiecare milimetru din viziunea noastră – fiecare treaptă a fost desenată, debitată, măsurată, sudată, vopsită și îmbinată astfel încât ele să devină un tot unitar… deși par că sunt independente. Prima treaptă se prelungește și în plan vertical, devenind astfel atât spațiu de călcare cât și balustradă de sprijin. Următoarele, de asemenea, devin și balustradă deoarece continuă până la un nivel inferior, iar metalul este decupat atâta cât să preia forma mâinii curente. Următoarele trepte se sprijină pe pereții de beton aparent, special realizați astfel încât să susțină ceea ce urma să devină elementul de legătură dintre parter și subsol. Iar tot golul scării este îconjurat de o balustradă transparentă, de sticlă.

Așa am transformat ceea ce era cândva un spațiu ce cu greu îl puteai denumi locuință. Astăzi este un apartament open-space, aerisit, încăpător, dotat cu toate cele necesare pentru a primit turiștii într-un sejur prelungit la Sibiu.